AGAINST ALL ODDS – Slag Gallery – New York. 11 artisti romani.

Slag Gallery din New York devine cu fiecare noua expozitie o platforma de (re)prezentare a artei romanesti si a noii generatii de artisti romani. 11 artisti romani, apartinand tinerei generatii de creatori, deschid la final de an, o expozitie comuna ca un fel de manifest impotriva absurdelor conveniente (Against All Odds).
Fireste, rezultatul este o eclectica viziune de introspectie sociala si personala. Liantul dintre acesti artisti este ...un soi de tristete, un fel de sarcasm, un umor negru sau mai bine spus, pe romaneste, “a face haz de necaz”. Iar “necazurile” natiei par a fi situate undeva intre pauperitate si identitate. Oare nu este ceva la ordinea zilei indiferent de paralelele geografice? Numai ca, noi romanii avem darul analitic al despicarii firului in patru. Prin asta, expunerile devin oarecum locale, personale, daca nu chiar “nationale”. Trairile noastre sunt intense, intensificate de absurdul politic si social in care Romania postdecembrista gliseaza intre mimetism si libertate, intre placheuri si smaralde.
Angoasele sunt expuse transant la vedere ori sublimate prin simboluri polisemice. Preponderent figurative, in maniera neorealista, temele investigheaza pe rand si individual aspectele alienarii si ale degradarii. De la grafica pop(ista), a lui George Anghelescu, la sarcasmul fotografic a suprapunerii in maniera de colaj ale lucrarilor lui Dumitru Gorzo, expozitia devine o calatorie analitica prin odiosul uman. Irina Broboana investigheaza universul mutant al copilariei in care papusa devine un obiect de fetis si de agresiune. Suzana Dan scoate la vedere un balci al desertaciunii si al agresivitatii estetismului consumerist. Picturile lui Gheorghe Fikl extrapoleaza prin imaginea conditiei de ‘underdog’, parvenitismul, pseudoaristocratia si falsul. In lucrari de dimensiuni mari, Mihai Florea analizeaza detaliul care devine o extensie a personalitatii si un conflict intre esential si derizoriu. Sora mai mica, Ioana Gorzo isi face debutul cu o serie de lucrari in care factualul mediatic este in contrast cu melancolia poetica. Aneli Munteanu dezveleste in grafica ei insomnii si framantari lascive. Singurele exponate sculpturale din expozitie, semnate de Bogdan Rata, asociaza antropomorfic simboluri culturale ce capata astfel dimensiuni de postulat. Poemele picturale ale lui Mircea Suciu invita la meditatie. Si nu in ultimul rand, Roman Tolici releva conditia umana intre aparenta si concret, intre cine suntem si cine pretindem ca suntem.